Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este primul muzeu etnografic din România, care şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt, de la înfiinţare până în prezent. Această instituţie a adunat, în cele opt decenii de activitate, cu răbdare şi competenţă ştiinţifică, zeci de mii de mărturii ale civilizaţiei tradiţionale din spaţiul românesc.

La 4 mai 1922 Fundaţia Culturală "Principele Carol" numeşte o comisie, formată din George Vâlsan, Sextil Puşcariu, Alexandru Lapedatu, Romulus Vuia şi George Oprescu care urma să facă propuneri în vederea constituirii Muzeului.

Astfel, în iunie 1922, Comisia hotărăşte înfiinţarea imediată, la Cluj, a unui muzeu etnografic. Înfiinţarea Muzeului Etnografic al Ardealului a marcat un moment important în istoria muzeografiei şi etnografiei româneşti, fiind primul muzeu care are la bază un program ştiinţific, ca urmare a unor campanii de cercetări, finalizate cu achiziţionarea unui număr impresionant de materiale etnografice (1.230 de obiecte şi 160 fotografii) care, organizate tematic, au constituit suportul primei expoziţii etnografice. Programul ştiinţific al muzeului a fost elaborat de cei mai de seamă specialişti ai vremii, cu serioase cunoştinţe, în cercetarea culturii populare şi în domeniul etnografiei.