BIBLIOTECA CENTRALA UNIVERSITARĂ "MIHAI EMINESCU"

Înfiinţată in 1835 ca bibliotecă a Academiei Mihăilene, Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi este o instituţie de cultură a cărei evoluţie a transformat-o într-o componentă principală a vieţii universitare ieşene de astăzi, având rolul ei distinct, în care funcţiile sale informative şi formative se împletesc cu calitatea de tezaur a miilor şi sutelor de mii de tomuri preţioase pe care le deţine în colecţiile sale.

Biblioteca Central Universitară "Mihai Eminescu" este fondată de Vasile Lupu, ctitorită de Mihail Sturdza. Biblioteca "Mihai Eminescu" urmează bibliotecii Colegiului Trei Ierarhi şi Bibliotecii Academiei Mihăilene. Având rang de bibliotecă naţională, îşi păstrează caracterul de "universitară" încă din 1860.

Biblioteca are rolul de a constitui, organiza, prelucra, dezvolta şi conserva colecţii de cărţi periodice, articole, publicaţii electronice precum şi de a crea cadrul informaţional necesar sprijinirii activităţii didactice şi de cercetare din comunitatea universitară ieşeană, cu

extensie către cea naţională şi internaţională.

Înglobând fonduri care au făcut parte din fostele biblioteci ale Academiilor domneşti, actuala Bibliotecă Centrală Universitară "Mihai Eminescu" din Iaşi se bucură de continuitate şi stabilitate începând cu anul 1835, ca Bibliotecă a Academiei Mihăilene, schimbându-şi în timp doar denumirea: Biblioteca Universităţii, Biblioteca "Ulpia", Biblioteca Centrală.

Interiorul este lucrat în marmură de Carrara şi mozaic veneţian, iar exteriorul este împodobit cu impresionante coloane în stil ionic, pilaştri neodorici, mici frontoane triunghiulare şi medalioane cu personalităţi marcante ale culturii naţionale.

Biblioteca "Mihai Eminescu" înseamnă tradiţie şi continuitate, un centru activ de informare, educaţie multilaterală şi valorificare a unui inestimabil tezaur.